Pur și simplu, nu mi-am putut aduna gândurile până când am așezat pe birou un espresso cremos. Am scris, am rescris, m-am enervat, mi-am revenit și m-am enervat la loc… O fi viciu, o fi pasiune prea mare, cine mai știe? Îmi amintesc că, la început, relația mea cu cafeaua era mai mult una tangențială. Nu refuzam să primesc în weekend o ceșcuță; nu mă dădeam în lături dacă puteam să sorb pe furiș de la adulți. Eram indiferenți unul față de celălalt, dar de când lucrez la radio și mă trezesc la 5:30, relația a evoluat și e cu tot ce trebuie: cu atașamente, cu dorință, cu pasiune, experiență completă.
Înainte de emisiune, scrolez audio pe Facebook, Instagram, TikTok și altele asemenea și aici avem noi doi momentul cel mai intim. Prima cafea dictează tot restul zilei și de asta totul trebuie să fie în liniște, tihnit, ca ea să-mi șoptească din gustul ei, iar eu să mă lăfăi în sunete de păsărele și like-uri la postări. E totul planificat, ca la carte. Vara o ador când o beau dintr-un foc și pot să aud fiecare sunet din forfota orașului trezit un pic cam prea devreme dacă mă întrebați pe mine, iar toamna, iarna și primăvara îmi place să o sorb lent, în compania vântului, ploii, ninsorii, după caz. Ajung deseori și la 3 cafele pe zi, însă acel prim moment dintre mine și ceașcă, acel prim contact atât de dorit, contează cu adevărat.
Să o luăm de la început. Întâi de toate a fost primitiv, cu ibric, cu oprit aragazul înainte să dea în foc și cu băut zaț în cantități egale cu conținutul lichid din cană, dar voiam mai mult de la ea… simțeam că nu-mi oferă totul, deși nu mai eram străini. M-am upgradat și am dat ibricul pe filtru și gustul domol pe unul ceva mai puternic, dar și așa mă simțeam trădat puțin. Când mi-am comandat espressorul și am băut prima cafea făcută astfel, parcă lucrurile ajungeau unde ar trebui, iar desăvârșirea s-a atins odată cu renunțarea mea la lapte și zahăr. În sfârșit beam cafea, nu mă mai amăgeam cu nimic. Simțeam că acela e gustul pe care îl caut cu disperare. Sigur că acum mă mai răsfăț cu un lapte de soia, de ovăz, hai și de cocos, doar ca să ne condimentăm viața, însă am atins maturitatea băutorului de cafea și nu aș mai da înapoi.
Totuși, știți momentul acela când mai pierzi vremea pe terasă și vrând-nevrând îți cumperi o cafea? Doar mie mi se pare că are alt gust, că e mai bună decât acasă? Mă tot frământa această întrebare, dar am aflat că nu doar mie mi se întâmplă astfel de fenomene dubioase; că nu sunt psihopat și că lumea cafelei are și o altă dimensiune ademenitoare: cafeaua de specialitate. Locuind aproape de centrul Sucevei, lângă unicul loc unde găsești divertisment în aer liber, descopăr că am început și noi să amplasăm cafenele pe esplanadă. În timp, am tot gustat de pe la fiecare chioșc sau tentativă de cafenea și parcă eram copilul de la țară poftit în ogradă de toți vecinii și servit cu bunătăți, cu unica diferență că aici sunt invitat pe banii mei, cum bine îi șade unui tânăr crescut în capitalism.
Dacă tot ne apropiem de Slow Coffee Festival 2024, care vă așteaptă între 31 mai și 2 iunie, să vă povestesc doar despre Camera cu Cafea, una dintre singurele locații unde găsești cafea de specialitate în oraș aici la mine, la Suceava. Aici experimentam eu senzația neomenească cum că ce am eu acasă nu e așa bun, că am dulce, am acrișor, dar nu și ceva fermecător. Amanta mea în materie de băuturi calde era cafeneaua asta cu un nume foarte bine ales. Mică, discretă, parfumată și îmbietoare, cu un magnetism special și cu amabilitatea la vedere, ceea ce mă face să cred că fetișizarea anterioară până la rang de amantă nu e chiar exagerată. Serios vorbind, trebuie să spun că spațiul în sine are un aer intim și primitor, cu o atmosferă caldă, plăcută și decor simplu, ales, exact cum sunt și băuturile, cu gust. Te simți de parcă ești în biroul visurilor tale. Miroase mereu a cafea proaspăt prăjită și interacțiunea personalului cu tine e mai faină decât cea dintre colegii tăi de la muncă.
Am venit recent să observ și să mă inspir pentru ce scriu aici. De la espresso, ca să simt gustul cel mai pur al sortimentului de cafea folosit, până la cappuccino cremos sau ciocolata lor caldă catifelată, am testat tot meniul de băuturi și încă nu m-am săturat.
Alex Bălan, proprietarul camerei, a acceptat să stăm pe bune la o cafea și să-mi povestească despre ce fac ei în spatele barului. Am pornit discuția de la însuși gustul cafelei. Mi-am luat una lungă, iar senzația a fost una foarte tare. Prima dată simți un gust ușor acrișor, care te pișcă de limbă și-ți ascute toate simțurile. Parcă nu e atât de specific, ceea ce-l face greu de recunoscut. Pe parcurs se cumințește, lăsând în urmă o aromă fresh, plăcută și foarte mângâietoare. Ăsta e punctul unde realizezi ce bei și cât de bun e ce ai în față. E o savoare pe care greu o înțelegi, iar asta te tentează să tot guști până la punctul în care ești conștient că dacă nu mai ceri una, nu o să știi cu cine ai avut plăcerea. Am înțeles ulterior că-i unul dintre sortimentele de Columbia, cel cu note fructate (asta explică multe), folosit pentru băuturile preparate fără lapte. Pentru Flat White sau cappuccino, există o altă Columbia, mai pe cacao, pe alune, ideală pentru un gust greu de bătut.
Și dacă tot am avut ocazia, am cerut și un espresso. De data asta, senzația a fost intensă de la prima înghițitură. Un gust bogat, puternic, cu o notă subtilă de ciocolată și o atingere ușoară de citrice care mi-a pornit mai tare pofta. Când bei o cafea obișnuită, te bucuri de o modalitate perfectă prin care să-ți iei energie pentru restul zilei, dar când bei cafea de specialitate, înțelegi de ce e o artă.
Eu credeam că n-are prea multe să-mi zică Alex, dar, surpriză, are. Mai exact, are prăjitorie în spațiul de alături, unde, cu un prăjitor cu capacitate de prăjire de 5 kg, pregătește niște nebunii pe care le livrează în toată țara. Pentru curioși, dați o raită pe www.cameracucafea.ro. Am aruncat și eu o privire, iar pentru o aromă dulce și echilibrată, mergeți pe Brazilia – Silver. Dacă vreți ceva mai intens și bogat, Kenya – Gold e alegerea potrivită. Descoperiți și secțiunea de rarity coffee, unde veți găsi blenduri preparate experimental prin fermentare, ideale să vă surprindeți rudele sau prietenii sceptici.
Eu nu încerc să vă manipulez, dar cum credeți că ar arăta la voi în casă un Ethiopian Aricha, cu note de fructe de pădure și iasomie, sau Panama Geisha, faimoasă pentru aromele pregnante și deosebite, precum bergamotă și trandafir? Eu doar întreb.
Abia aștept Slow Coffee Festival, să aud vești de la București și abia aștept să mai intru în Cameră, căci simt că relația mea cu cafeaua evoluează constant. Dacă vreți și voi terapie de cuplu în Suceava, recomand să treceți pe acolo.
P.S. Au și gustări și dacă nici asta nu vă convinge… undeva clar se greșește. Poate discutăm altă dată despre trucuri care să te apropie de experiența de cafenea la tine acasă, dar până atunci, antrenați-vă pentru SCF 2024, pentru că se anunță surprize, neapărat de specialitate!